De mult voiam sa fac o lista de acest gen si sa va spun parerea ce mi-am format-o de-a lungul timpului in legatura cu indulcitorii de tot felul. Acum voi face o prezentare succinta a indulcitorilor, urmand sa scot in evidenta intr-o postare viitoare ce efecte are zaharul asupra organismului, la ce dezechilibre serioase poate duce si cat de bine stie sa se camufleze.

 Indulcitori rafinati:

Zahar de masa, sirop de porumb – pe acestia i-am trecut in postare doar ca sa-i fac de rusine asa cum faceau profesorii cand ne scoteau in fata clasei. Sunt cei mai rai, contin aproape exclusiv fructoza (care face ravagii mai ales in organismul copiilor).  Sunt ascunsi peste tot in dulciurile procesate pentru ca sunt foarte ieftini si prezerva excelent. In ciuda atrocitatilor de care este capabil, gospodinelor li se spune de decenii ca zaharul de masa este inofensiv si ca pot folosi oricat, iar copiilor li se dau acadele si caramele pline de zahar la liber. Siropurile de fructe sunt in aceeasi oala cu zaharul, intrucat contin mai ales fructoza.

Indulcitori nerafinati sau putin prelucrati:

Sunt mai de treaba decat cei de mai sus, insa tot ne cresc glicemia si tot ne ingrasa, asa ca moderatia este cuvantul potrivit lor. Folositi in exces pot duce aproape la aceleasi dezechilibre ca zaharul rafinat.

Melasa este substanta maronie ce rezulta in urma prelucrarii zaharului. Daca este extrasa din trestia de zahar ce s-a dezvoltat in sol fertil, va contine minerale precum fier, calciu, zinc, cupru si crom.

Miere cruda, organica. Ce gasiti in supermarket sub forma de miere este, in general, sirop de zahar. Cautati organica sau direct de la apicultori in care aveti incredere. Daca nu este incalzita peste 47 de grade, contine o enzima numita amilaza, care digera carbohidratii precum si nutrientii. Intinsa pe paine (preferati mereu de casa, cu maia) sau adaugata in cereale/pseudocereale (integrale, preparate corect) ajuta la digerarea carbohidratilor din acestea. In cazul celor mai multe persoane mierea nu are foarte mare influenta asupra glicemiei. Mierea nu ar trebui data bebelusilor si copiilor mici deoarece ei nu au destul acid in stomac cu care sa dezactiveze sporii bacteriilor.

 Rapadura este numele comercial pentru sucul deshidratat de trestie de zahar, folosit in India de mii de ani. Este bogat in minerale, are culoarea maro deschis si o aroma foarte placuta de caramel (este cel din fotografie). Poate fi folosit cu succes la copt. Gasiti pe rapunzel.ro sau in magazinele cu produse bio precum Pukka (care s-a mutat in Piata Amzei).

Sirop de artar si zahar de artar. Siropul de artar imi place asa de mult incat regret ca nu m-am nascut in Canada. Este bogat in minerale, datorita faptului ca artarul are radacinile foarte adanc infipte in pamant. Poate fi folosit la copt si are o aroma grozava de caramel. Este indicat sa ne asiguram ca nu s-au folosit  formaldehide in procesul de prelucrare (desi informatia asta nu este trecuta pe sticle, sper ca firmele mari bio se ingrijesc de aspectul asta). Gasiti in mai toate magazinele cu produse bio precum si in supermarketuri. Pretul este destul de mare (aprox. 40 lei/250 ml).

Zaharul de artar este ceea ce rezulta daca seva din care se extrage siropul de artar este fiarta pentru mai mult timp, iar apa se evapora. N-am gasit pe nicaieri pe la noi.

Sirop de malt. Sirop facut din boabe de cereale (in special orz) incoltite, uscate si macinate. Acest gen de indulcitor este folosit de mii de ani in Orient. Marele avantaj al siropului de malt este acela ca el contine aproximativ 65% maltoza, dizaharida mult mai putin nociva decat fructoza (ce predomina in majoritatea indulcitorilor). Se gaseste la preturi decente la multe magazine online precum aici sau aici si in unele magazine cu produse bio.

Sirop de sorg. Facut din sorg dulce, o cereala inrudita cu meiul. Siropul se obtine prin fierberea sevei sorgului. Contine vitamine din grupa B si minerale precum fier, calciu si fosfor. Poate fi utilizat inclusiv la copt. Nu l-am gasit pe nicaieri.

Zahar de curmale. Este facut din curmale deshidratate, insa nu se dizolva cu usurinta si nu poate fi folosit la orice tip de desert. Desi slaba nadejde sa-l gasiti la noi, o sa va spun ca este bogat in triptofan (aminoacid cu efect calmant) ceea ce-l face potrivit pentru copiii hiperactivi. Puteti face sirop de curmale acasa din curmale organice nesulfurate, apa si arome (se gasesc retete crude sau cu foc pe internet).

Zahar din cocos (palm sugar). Este zaharul obtinut in urma extragerii sevei din mugurii florilor cocotierului si este folosit de mii de ani in sudul si sud- estul Asiei. Am gasit la Dragonul Rosu, 12 lei/500 g, si l-am luat de curiozitate, dar mi-e frica sa-l folosesc pentru ca era vecin de raft cu 1 kg de MSG (vorbesc serios !).

Indulcitori ce se vor nerafinati: 

Turbinado sau Sucanat, desi nu au trecut prin procese de rafinare precum inalbire sau clorizare, sunt atat de filtrati incat cei mai multi nutrienti din ei dispar.

Sirop/nectar de agave. Un indulcitor tot mai controversat, obtinut din seva unei specii de cactus, care se pare ca trece printr-un proces de hidroliza pentru a deveni dulce.

Siropul de Yacon. Extras din tuberculii Yaconului ce cresc in zona Anzilor, este preparat in mod traditional printr-un proces de evaporare, similar cu cel folosit la extragerea siropului de artar. Obtinut prin metode traditionale isi pastreaza calitatile naturale, nu influenteaza glicemia si de aceea e preferat de sud- americani. O sa gasiti insa si informatii conform carora cel gasit in general in comert nu e obtinut prin metode traditionale, ci e trecut prin procese chimice de nedorit. Ca si siropul de agave, este apreciat de raw vegani, pe care ii incurajez sa investigheze aspectul mai departe daca au de gand sa-l foloseasca. Le-am incercat si eu pe amandoua, dar am renuntat rapid la ele pentru ca mi s-au parut prea scumpe, nu destul de versatile si prea controversate.

Indulcitori fara calorii si care nu afecteaza glicemia: 

Stevia este un indulcitor cu care merita sa dezvoltam o relatie cat mai buna. Se inrudeste cu musetelul si este folosita de secole de indienii Guarani din America de Sud. Este de 200- 300 de ori mai dulce decat zaharul, insa are extrem de putine calorii si nu influenteaza glicemia. Poate fi consumata de persoanele cu diabet sau care sufera de alte boli ce presupun reducerea/excluderea zaharului, de persoanele ce au scapat de sub control candida si de oricine vrea sa-si mentina o stare buna de sanatate limitand foarte mult consumul de zahar, de copii. Totul este sa gasiti un brand care sa va convinga cu gustul ei dulce, dar putin altfel decat al zaharului. Poate fi gasita sub forma de pudra sau lichida. Cel mai usor de utilizat atunci cand o adaugam la ceaiuri, in smoothie-uri, budinci crude etc este sub forma lichida. Pudra poate fi folosita la copt, insa nu se vor obtine aceleasi rezultate ca atunci cand folosim zahar. Este decenta ca pret.

Lakanto este indulcitorul natural cel mai asemanator cu zaharul, obtinut din 2 ingrediente naturale: eritritol (obtinut pentru Lakanto prin fermentarea zaharului din porumb) si extractul fructului luo han guo din China. Se fabrica in Japonia, este scump, nu se gaseste la noi, dar e bine de stiut ca exista.

Eritritolul se gaseste in mod natural in struguri, pere, ciuperci, sos de soia, branza, vin si bere. Este obtinut prin fermentare, ceea ce-l face superior altor indulcitori de acest gen. Organismul il excreta in proportie de aproximativ 90%, ceea ce-l face aproape lipsit de calorii.

Xilitolul (obtinut din fructe, legume si celuloza de mesteacan) si eritritolul sunt formati din asa numitii carbohidrati indisponibili sau non-glicemici (fara calorii) pe care organismul nu-i utilizeaza ca energie si astfel nivelul glicemiei ramane stabil.

Eu folosesc la copt in special Rapadura, in rest miere si sirop de artar. Din toate consumam foarte putin, iar cea mica foarte, foarte, foarte putin. Stevia pudra sau lichida gasita la noi nu m-a convins, asa ca o sa incerc cateva marci mult laudate de pe iherb.com si va tin la curent.

Lista va mai suferi completari, de ce nu, si din partea voastra.

Odata cu venirea anotimpului cald, nevoile pielii noastre se schimba. De la unturi si creme bogate trecem la uleiuri fine si arome lejere, iar de la balsamuri reparatoare ne indreptam spre produse cu SPF.

Va prezint cel mai decent lapte de cocos pe care il putem obtine la noi in tara. Este usor de facut, este absolut delicios, nu vine in cutii de metal, nici in cutii de carton insotit de nenumarate E-uri si nu costa mult deloc.

Desi multe vegetale sunt benefice atunci cand sunt consumate crude, exista si unele, precum leguminoasele, de care vom beneficia incomparabil mai mult atunci cand le gatim. Nu inainte insa de a le da voie sa treca prin anumite etape premergatoare, asa cum de altfel procedau oamenii pana acum doar cativa zeci de ani.

Iata sucul de portocale pe care l-am promis de saptamana trecuta. Contine putin zer, deci nu este vegan, insa este crud, plin de enzime, vitamina C si bacterii prietenoase.

Sper sa va placa si sa va hotarati sa faceti si voi pentru masa de Paste.

Incepusem sa ma satur de “pasta” mea de dinti facuta doar din bicarbonat si argila si am inceput sa caut alte retete.

Am facut supa asta azi pentru ca aveam nevoie de ceva rapid, satios si cald. Pentru ca a iesit nesperat de buna, v-o povestesc cu drag si voua.

Relatia mea cu dieta vegana cruda s-a dovedit a fi una cu nabadai. Promitea multe iar pentru un timp s-a tinut de promisiuni, treptat insa organismul meu a inceput sa-mi ceara nutrienti cu care era obisnuit de cand eram de-o schioapa. Am inteles atunci ca dieta vegana cruda ofera doar o solutie partiala.

O alta licoare obtinuta prin fermentare este chefirul.  Bautura, ce se trage din zona Caucazului, se obtine prin adaugarea in lapte a granulelor de chefir (ce contin bacterii obtinute in conditii ceva mai speciale).